Iurie Roşca ar fi ştiut din timp despre ce urma să se întâmple în ziua de 7 aprilie 2009. Cel puţin asta crede fostul vicepreședinte al Partidului Popular Creștin Democrat Ștefan Secăreanu, care a publicat un interviu pe blogul său, în care susţine că fostul său şef și-ar fi scos tablourile din biroul din Parlament cu două zile înainte de 7 aprilie.

“(În dimineața zilei de 6 aprilie) După ce am intrat în clădirea Parlamentului, ne-am zis să-i facem o vizită lui Roșca. L-am găsit în biroul său de vicepreședinte al Parlamentului. Am băut câte o cafea și am mai vorbit câte ceva despre situația din teritoriu, despre rezultatele alegerilor. Era abătut și obosit. Nu am stat mult timp pe capul lui, pe care și-l netezea nervos cu degetele, spunându-i că vrem să mergem în birourile noastre pentru a ne strânge lucrurile, că vom avea nevoie de mai multe zile pentru asta, că arhiva adunată de atâția ani este voluminoasă și că vom avea nevoie de mai mult timp pentru selectarea ori trierea ei etc.  La auzul planurilor noastre, Roșca a tresărit puțin, după care ne-a sfătuit să mergem mai bine acasă pentru a ne odihni după o noapte nedormită și să lăsăm strânsul lucrurilor pentru a doua zi, marți, 7 aprilie. L-am ascultat ca pe un președinte înțelept și i-am urmat sfatul, luându-ne rămas bun și îndreptându-ne spre casă. La ieșirea din biroul colegului nostru, am observat, însă, un lucru: tablourile de pe pereții biroului lui Roșca, lungi și înalți, cu care ne obișnuisem  ani la rând, lipseau cu desăvârșire”, declară Secăreanu.

Mai mult, Secăreanu povesteşte, cu lux de amănunte, cum Roşca l-ar fi “rugat” să fugă împreuna cu familia din Chişinău, în timpul acelor evenimente.

“…primesc un apel de la Iurie Roșca. Îmi ordonă să nu reacționez la apelurile telefonice venite de peste hotarele Republicii Moldova și să nu răspund la întrebările ziariștilor. Mă străduiam să înțeleg ce se întâmplă și de ce nu trebuia să răspund apelurilor telefonice…

Mai trecu ceva timp și mă sună din nou Iurie Roșca. De data asta îmi ordonă să îmi iau familia și să plec pe noapte din oraș. M-am îngrijorat de-a binelea. Nu știam ce să cred… De ce eu trebuia să părăsesc urbea? Era un pericol real sau o înscenare?

Între timp, apelurile telefonice se țineau lanț. Printre ele era și unul de la un vechi cunoscut din anturajul președintelui Băsescu. Mai întâi am ezitat, după care, luându-mi inima-n dinți, i-am răspuns. Mă întrebă dacă știu ceva despre faptul că la noapte se va trage cu gloanțe…”, continuă Ştefan Secăreanu.

El susţine că a ascultat de sfatul lui Roşca. Astfel, el şi-a “încărcat pistolul şi şi-a luat familia şi mers la nașii din Cojușna”.

“Mare mi-a fost mirarea să constat că tot drumul, de acasă până la Cojușna, sunt urmărit de o altă mașină, un jeep… Era aceeași mașină care mă ținea sub urmărire permanentă câteva luni până la 7 aprilie…”, ma spune ex-vicepreședintele PPCD.

În acelaşi timp, el spune  Iurie Roșca i-ar fi scris din timp discursul rostit de Voronin după evenimentele din 7 aprilie 2009 și i-ar fi sugerat liderului comunist mai multe combinații pentru găsirea sau „cumpărarea” votului de aur.

„Deși obținuse cu câteva mandate mai mult decât la alegerile din 2005, chipul lui Voronin trăda în acele zile nesiguranță și îngrijorare. Nu-l putea liniști nici chiar textul discursului său legat de evenimentele din 7 aprilie, scris de Iurie Roșca, înregistrat din timp de el și transmis de televiziunea națională. Avea emoții și i se împleticea limba în gură mai ales la pronunțarea neologismelor și sofismelor lui Roșca îndreptate împotriva României. Nu l-au salvat pe Voronin nici eforturile și combinațiile propuse de Roșca pentru găsirea sau „cumpărarea” cu orice preț a celui de-al 61-lea mandat din sânul deputaților necomuniști”, menționează acesta.

În acelaşi interviu, Secăreanu spune că la 7 aprilie 2009 ”organizatorii” au fost ”provocatori” și ”provocatorii” au fost ”organizatori”.

“Nu conta cine și de ce culoare politică era. În stradă toți aveau pe față aceeași mască — cele trei culori ale drapelului nostru național, și scandau aceleași lozinci: ale PPCD-ului de la protestele din 2002. Una părea cunoscută și apăsată: ”Moldova fără Voronin, Moldova fără comuniști!”.

Deschide.md a încercat să obţină reacţia lui  Iurie Roşca, însă acesta nu a răspuns la apelul nostru telefonic.