All posts by Deschide

Au apărut PRIMELE IMAGINI cu aeronava PRĂBUȘITĂ în Oceanul Indian

imagine-satelit-avion_784772acfb

Mai multe capturi realizate cu satelitul franţuzesc Aribus Defence and Space arată ceea ce ar putea fi rămăşiţe ale avionului prăbuşit în Oceanul Indian. Autorităţile au redus aria de căutare în mare la 400 de kilometri pătraţi, iar imaginile prin satelit arată mai multe bucăţi ce presupun că ar putea aparţine cursei MH370 a Malaysia Airlines, dispărută de pe radare pe 7 martie, cu 239 de persoane la bord.

CONFIRMAT // Valeriu Troenco, nominalizat de PLR pentru portofoiul Apărării

troenco

 

Președintele PLR Ion Hadârcă a confirmat, oficial, în cadrul unei conferințe de presă, că fostul director al Departamentului Instituții Penitenciare, Valeriu Troenco, este noua candidatura pentru portofoliul Apărării.

Valeriu Troenco s-a născut în anul 1957 și este jurist de profesie. În perioada 7 aprilie 1997 – 1 ianuarie 1999, îndeplinit funcția de comandant al Direcției Generale Poliție ordine publică.

În perioada iunie 1999 – iulie 2001 a deținut funcția de viceministru al justiției și director al Departamentului Instituțiilor Penitenciare. A fost avansat la 12 septembrie 2000 de către președintele Petru Lucinschi la gradul special de general-maior de justiție. În anul 2002, a fost ales ca președinte al Ligii ofițerilor de la Chișinău și membru al Consiliului Național pentru Apărarea Democrației. În anul 2003 a candidat la alegerile locale din municipiul Chișinău pe listele Partidului Social-Liberal pentru un post de consilier, dar nu a fost ales.

Prima propunere a partidului, după demisia lui Vitalie Marinuță, a fost comentatorul politic Vitalie Catana. Acesta s-a retars în urma mai multor critici aduse de experți și reprezentanți ai societății civile, care consideră că Vitalie Catana nu ar avea competența necesară ocupării unei astfel de funcții.

VIDEO// ASASINAREA lui Sasha Belîi

123

 

În seara de marți,25 martie, pe internet au apărut imagini video de la camerele video de supraveghere instalate în locul unde a fost împușcat  activistul Sectorului de Dreapta din Ucraina, Alexandru Muziciko .

Din imagini se vede, cum un echipaj al serviciilor speciale SOKOL se apropie de localul în care se afla activistul.

Muziciko se afla la pământ deja și era imposibil să poată riposta, însă una din persoanele implicate în reținere a tras în el câteva focuri de armă, susține Irina, un utilizator care care a postat filmulețul pe canalul său de Youtube.

Organele abilitate au declarat ieri că activistul Alexandru Muziciko a fost împușcat mortal, în timpul reținerii, în noaptea de 24 spre 25 martie, deoarece ar fi tras asupra organelor de forță.

Mai târziu,Vladimir Evdokimov, adjunctul ministrului afacerilor interne a Ucrainei, a declarat că Muziciko s-ar fi împușcat în momentul când trei colaboratori de miliție au încercat să îi ia din mână arma și să-l încătușeze.

Activiștii Sectorului de Dreapta din Ucraina au cerut imediat demisia Ministrului Afacerilor Interne a Ucrainei, Arsen Avakov, și arestarea colaboratorilor din grupa Specială SOKOL care au participat la reținerea și asasinarea lui Muziciko.
Reacția lui Avakov nu s-a lăsat mult timp așteptată, oficialul a declarat că Sectorul de Dreapta încearcă să-l amenințe însă el este predispus să primească această provocare iar cei care vor încerca să încalce ordinea publică vor fi crunt pedepsiți.

Cu puțin timp înainte de a fi ucis, Alexandr Muziciko a lăsat un mesaj video înainte în care anunţă că ar putea fi lichidat foarte curând, anunţă obozrevatel.com

“Conducerea Procuraturii Generale a decis să mă distrugă fizic, sau să mă sechestreze şi să mă dea pe mâna ruşilor, ca mai apoi toată vina să cadă pe umerii forţelor speciale ale Federaţiei Ruse. Pentru această operaţiune a fost deja format un grup special” spune Muziciko în mesajul său.

Mai mult decât atât, cu 10 zile înainte de moarte, activistul a scris pe contul său de facebook următoarea adresare: “Vreţi să mă lichidaţi, veniţi! Vă aştept cu nerăbdare!”.

Amintim că activistul Alexandr Muziciko a  fost omorât de către un grup de peroane necunoscute în noapte de 24 spre 25 martie.

Teodor Baconschi: Putin știe că NU POATE ATACA un stat NATO

teodor-baconschi-2-razvan-chirita

Interviu cu TEODOR BACONSCHI, ministru de Externe al României (decembrie 2009- ianuarie 2012), realizat de ARMAND GOŞU. Preluare din Revista 22.

Ce-am putea învăța de pe urma crizei ucrainene?

Ucraina e astăzi un stat fragil, cu multe vulnerabilităţi. Politica sa de după 1991 a primit mărci sovietice, după care a copiat stilul putinist. Conducere autoritară, cu suport oligarhic, polarizare socială, nivel ridicat de corupţie, justiţie controlată politic, gestiune centralistă a minorităţilor. Influenţa rusească a fost continuă, presantă şi, probabil, inevitabilă. Societatea s-a reconstruit în cadrele statalităţii şi ale naţiunii ucrainene, însă Kievul a oscilat permanent între Occident şi Federaţia Rusă, generând o anumită ambiguitate în politică externă. Revoluţia portocalie părea să tranşeze acest balans, dar nu a fost cazul. Poate că UE a insistat prea mult pe eliberarea Iuliei Timoşenko. Fosta premieră era condamnată într-un proces politic, însă Ianukovici a văzut presiunea europeană în această chestiune ca pe o spină iritativă.

Occidentul a fost foarte criticat încă de la izbucnirea acestei crize, nu doar deRussia Today, ci și de publicații sau cercuri pro-Vest. Unde a greșit Occidentul în dosarul ucrainean? Dacă merită să fie criticat, pentru ce ar trebui să criticăm Bruxellesul și pentru ce Washingtonul?

Lumea europeană şi SUA nu au „greşit“ cuantificabil. La politica externă neclară specifică Ucrainei, democraţiile euro-atlantice au răspuns printr-o angajare ezitantă. Oricum, criza economică a frânat procesul de extindere. Parteneriatul Estic a fost un eşec parţial sau o reuşită parţială, ceea ce e totuna. Pe de altă parte, semnalul a fost slab: nu se intră în UEpână la admiterea în NATO, iar Summit-ul de la Bucureşti, din 2008, a respins ipoteza. Criza provocată de Ianukovici, după Summit-ul Eastern Partnership de la Vilnius, a repus ceasul Ucrainei la ora exactă, astfel încât semnarea Acordului de Asociere cu UE să fie posibilă, pe voletul politic. Opiniile potrivit cărora Occidentul a reacţionat prea slab denotă radicalism, adică nerealism.

Se reproșează americanilor că n-au trimis flota de portavioane în Marea Neagră, că n-au declanșat cel de-al treilea război mondial. Trebuia Occidentul să facă război cald pentru Ucraina? Repet, nu puține voci s-au pronunțat, în spațiul public, în acest sens.

Ar fi o nebunie incontrolabilă. Vedem că a început, după acţiunea lui Putin, un nou Război Rece. De fapt, cel vechi a fost amorţit cu iluzii şi galanterii diplomatice. De vreme ce Federaţia Rusă e succesoarea juridică a URSS şi atâta vreme cât elita sa politică e, practic, una strict reciclată, Moscova nu s-a recunoscut învinsă. Şi a început să alimenteze acest revizionism naţionalist, asortat cu şantaj energetic şi tonus imperialist. Putin ştie că NATO nu-şi va trimite trupele în Crimeea, precum în Irak sau în Afganistan. Ştie, de asemenea, că nu-şi poate permite să atace vreun stat NATO. E pregătit pentru o lungă partidă de şah. Adică pentru un război al propagandei bazate pe exploatarea agresivă a interdependenţei economice dintre Rusia şi anumite state UE.

Sancțiunile economice adoptate sunt suficiente? În Rusia sunt ridiculizate, au apărut tot felul de clipuri în acest sens. Dacă vă uitați în presa românească, dar și occidentală, mulți ziariști se îndoiesc de eficiența sancțiunilor.

Poate sunt ridiculizate. Şi John McCain a spus că e foarte afectat, pentru că va fi nevoit să-şi anuleze vacanţele în Siberia. Am, totuşi, convingerea că sancţiunile vor produce efecte disuasive. Dacă ele vor fi înăsprite, nervozitatea coaliţiei lui Putin ar putea zgudui sistemul său de putere. Se vede însă că anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea a revitalizat conştiinţa de sine a Occidentului. Nu cred că vom mai citi editoriale care se întreabă ce rost mai are NATO într-o lume postmodernă, globalizată şi situată, paradisiac, la capătul istoriei. Autoamăgirea stângii neokantiene va fi înlocuită  cu un val de realism strategic. Şi asta pentru că nici Putin nu controlează tot. Să spunem că nu a decis să atace armat estul Ucrainei, mizând doar pe căderea lui Iațeniuk, întoarcerea lui Ianukovici sau pe o nouă Constituţie federalistă. Dar ce va face dacă grupurile de filoruşi din Ucraina de Est şi de Sud derapează? Ce face dacă violenţa punctuală devine contagioasă? Situaţia e foarte tensionată, inclusiv în Crimeea, deja înglobată, triumfalist, în Federaţia Rusă.

Pe fondul crizei din Ucraina, Republica Moldova face pași repezi spre UE. Ce credeți? Chișinăul câștigă sau pierde de pe urma crizei din Ucraina?

Sunt convins că Republica Moldova e prima care trebuie să înveţe lecţia ucraineană. Dacă nu accelerează şi nu amplifică politica proeuropeană, riscă un recul de durată şi un statut geopolitic incert. Am fost foarte bucuros să constat că ultimul summit al Consiliului European a ţinut cont de sugestia preşedintelui Băsescu pentru a devansa, în luna iunie 2014, semnarea Acordului de Asociere și a Acordului de Liber Schimb. Ultimul asigură acces nelimitat pentru exportatori pe piața UE, fără restricții tarifare, fără taxe vamale, acces la rețelele internaționale de distribuție. Acest acord asigură predictibilitatea cadrului juridic, fără de care nu se pot dezvolta afacerile. Evident, nimic nu e câştigat. Urmează alegeri parlamentare. Comuniştii lui Voronin au încă un scor foarte ridicat în sondaje. E nevoie mai mult ca oricând de unitatea partidelor componente ale coaliției proeuropene. România le e alături, nu ideologic sau electoral, ci din solidaritate esenţială. Miza e uriaşă. Dacă joacă abil, Chişinăul poate să se apropie mai mult de UE în 2014 decât în ultimii zece ani. Rămâne totuşi marea provocare a Transnistriei. Va încerca Putin să o anexeze, peste corpul intermediar al Ucrainei vecine? Cum se va strecura noul imperialism rusesc spre Odessa şi gurile Dunării? Sunt întrebări la care vom avea un răspuns în următoarele săptămâni.

Cum apreciați prestația diplomației române în ultimele luni, în criza din Ucraina?

S-a observat o anumită discreţie a diplomaţiei noastre în faţa ultimelor evoluţii. După cum ştiţi, am încercat, ca ministru de Externe, o normalizare a relaţiei Bucureşti-Kiev. Sunt şi azi convins că resetarea acestor relaţii este esenţială, mai ales că la Kiev se profilează o guvernare mai democratică şi net proeuropeană. O asemenea concertare ar regla şi temerile legate de românii din Ucraina. Dacă ţara vecină ţine pasul cu UE, minorităţile naţionale se vor bucura de standarde politice mai evoluate.

Reportaj // Aventurile unui jurnalist român în ZONA DE CONFLICT din Crimeea

FOTO REP
FOTO Mircea Barbu, Adevărul

Sub titlul REPORTAJ EXCLUSIV În prima linie cu trupele speciale loiale Moscovei, la graniţa Crimeei, jurnalistul român Mircea Barbu a publicat, pentru cotodianul Adevărul, un reportaj privind incursiunea pe care a făcut-o în zona de conflict din Crimeea. Vă propunem mai jos câteva pasaje din material.

Armyanks, un orăşel la circa două ore nord de capitala Crimeei, Simferopol. Patrule şi filtre de control împânzesc oraşul aflat la graniţa dintre peninsulă şi Ucraina continentală. În drumul spre această localitate am putut observa mai multe elicoptere militare ce zburau la altitudine foarte joasă, survolând drumurile de legătură între principalele oraşe.

Filtrul de control la care ajung prima dată nu e cel unde am fost reţinut acum câteva zile. Soldatul îmi face semn să opresc maşina şi pare la fel de mirat ca şi mine de întâlnirea noastră. Îi arăt un bilet scris în rusă ce explică cine sunt, că îl caut pe Rost, unul din colegii lui ce vorbeşte română. A-l căuta pe acest individ într-o zonă de conflict e ca şi cum ai căuta acul în carul cu… gloanţe.

Într-o româno-ruso-engleză înţeleg că filtrul pe care îl caut eu e undeva nord-vest de Armyanks, pe autostrada M17 ce leagă Simferopol de Odessa. Sar în maşină şi mă îndrept cu viteză spre acel punct. În câţiva kilometri zăresc peisaje familiare. Nu cu mult timp în urmă am trecut pe aici. E drept, mai năucit şi speriat de orele petrecute în clădirea forţelor paramilitare ruse. Acum sunt puţin mai calm şi ceva mai hotărât să dau de acest individ ce vorbeşte română. E ceva în privirea şi gesturile lui ce mă intrigă şi mă împing să cunosc mai mult despre motivele pentru care e aici, în aceste vremuri tulburi.

La coada lungă ce se formează înainte de filtru am timp să trag câteva cadre din maşină. Le salvez repede pe un card de memorie ce-l ascund în talpa bocancului. Şterg imaginile fix înainte ca soldatul mascat şi înarmat până în dinţi să se apropie de maşină. “Passport!” , latră din spatele cagulei. Îi arăt toate documentele şi nu-mi pot ascunde nervozitatea şi frustrarea că mi se întâmplă din nou acelaşi lucru ca acum cateva zile. Însă, de data aceasta biletul scris mă salvează. „Aaa, Rost! Da, da, pajalusta!”, şi îmi face semn să trag maşina pe dreapta. Nu sunt sigur că am trecut, dar cu siguranţă e un semn bun. Mă dau jos şi îl urmez. În tumultul momentului soldatul a uitat să mă percheziţioneze, aşa cum o fac de obicei în aceste zone. Trage o înjuratură şi începe să-mi cotrobăie prin buzunare şi geantă. Îmi reţine paşaportul şi telefonul. Cheile mi le returnează.

Reportajul integral îl puteți citi aici.

 

Tendințele sezonului politic de primăvară

Alexandru Solcan
Alexandru Solcan

Maidanul declanșator. Devine tot mai evident că, principala problemă care a generat activismul extern al actualei puteri de la Kremlin este de ordin intern. Teama că spiritul EuroMaidanului se va apropia la propriu de centrul Moscovei explică comportament agresiv al Kremlinului. Analizat din perspectiva sistemică, regimul politic din Rusia, în ritmuri accelerate se îndreaptă de la unul autoritar spre unul cvasitotalitar. Elementele democratice care au mai rămas sunt de faţadă și tot mai mult amintesc de ipocrizia constituțională stalinistă. Constituția URSS din 1936, de altfel ca și cea din 1977, una declara și alta făcea. Sistemul politic din Rusia are tendințe clare de închidere.

La baza acestui proces stau, bineînțeles, factori de ordin obiectiv. De fapt, procesele de democratizare a Rusiei începute pe timpul lui B. Elțin nu au fost sincronizate cu cele de modernizare politică la baza cărora stau factori de ordin economic. Este o axiomă că la temelia unei democrații funcționale se află libertatea economică. Nu poate fi liber un cetățean care nu-și poate asigura surse elementare de existență și nu poate fi vorba de stat de drept dacă nu este asigurată respectarea regulilor de joc atât pe verticală cât și pe orizontală.
Fobiile Patriarhilui. Actualul lider de la Kremlin trăiește drama unui dictator care nu mai poate renunța la putere fără să suporte consecințele ilegalităţilor comise. De fapt, moartea politică a lui Putin a survenit imediat după expirarea primelor două mandate de aflare la prezidenția Rusiei. Au urmat o retragere simulată, prelungirea mandatului preşedintelui rus de la 4 la 6 ani și o rocadă cu președintele de atunci D. Medvedev. Istoria abundă în asemenea exemple. Vladimir Putin nu va ceda niciodată benevol puterea. Ea va putea fi preluată doar cu forţa, urmare a unor evenimente cu eventuale urmări dramatice.
Conştient de toate acestea actualul lider de la Kremlin va închide şi mai mult sistemul pentru a-şi prelungi viaţa politică dar şi cea fizică. Pentru aceasta este nevoie de o justificare, de legitimitate, politologic vorbind. Revenirea la războiul rece este o soluție perfectă pentru a supraviețui. Mai ales că extinderea teritorială pentru ruşi întotdeauna a fost o chestie prioritară. După cum ne amintește Carl von Clausewitz, un teoretician militar german din secolul al XIX-lea, războiul nu este altceva decât o continuare a politicii prin alte mijloace.
Viața bate filmul. Evident că, pentru Ucraina, Moscova avea elaborate mai multe scenarii. Unele din ele erau previzibile. Cu toate acestea, dinamica evenimentelor din ultima săptămână i-a luat prin surprindere pe toți. Evident că evenimentele care au avut loc la Kiev au fost gândite şi tehnologizate în birourile specialiştilor din Kremlin. O habă bună de vreme V. Ianukovici i-a tot dus de nas pe comisarii europeni cu semnarea tratatului de asociere. Între timp, omul și-a amenajat un palat ce stârnește invidia chiar și a locatarilor din dealul Sorocii, iar colecția de automobile lasă fără replică colegii de partea aceasta a Nistrului. Liderii occidentali de azi, dar și de ieri, cu toate vilele lor și cu toate bicicletele promițătoare de viață lungă și sănătoasă, par niște boschetari pe lângă demnitarul de la Kiev.
La momentul culminant Kievul renunță la semnarea acordului de asociere. Lucru nemaiîntâlnit în relațiile UE cu un oarecare alt stat. Pentru toată lumea era evident că Maidanul din Kiev va protesta. Exploatând la maximum stereotipurile înrădăcinate în mentalitatea unei populații frustrate, manipulând subtil cu psihologia unei mulțimi dezlănțuite, plasând eficient provocatori printre protestatari cu slogane și îndemnuri extremiste, propaganda moscovită se așeza perfect peste  așteptările unei bune părți ale populației.
Dacă urmărim evoluţiile evenimentelor de pe EuroMaidan, vedem că se intervenea de fiecare dată când era necesar pentru a provoca mulțimea şi a escalada protestele. Așa s-a întâmplat în noaptea spre 30 noiembrie 2013 după care au urmat un șir de provocări în ianuarie și februarie 2014. Astăzi nu mai trezește nici un dubiu ale cui interese reprezenta în Ucraina ex-președintele V. Ianukovici. Vidul de putere care s-a creat la Kiev a picat foarte bine pe acțiunile ulterioare ale Moscovei. Mai crede cineva că este o coincidență întâmplătoare?
Conjunctura internațională favorabilă. Prinsă în febra pregătirilor către alegerile din luna mai, UE s-a dovedit total nepregătită pentru un scenariu dur și tupeist. Președinția americană nu trece prin cele mai bune timpuri. Presiunile interne în contextul unui deficit bugetar enorm și angajamentele pe exterior dispersate în mai multe puncte fierbinți de pe mapamond au influențat modalitatea de reacție a Washingtonului la acțiunile Rusiei din sud-estul Ucrainei. Până la moment răspunsul actualei administrații de la Casa Albă nu a fost unul adecvat.
Una cu alta, trebuie să recunoaștem că, Moscova a prins foarte bine momentul. Operațiunea de anexare a Crimeii, cu siguranță, va intra manuale și crestomații și se va studia în universități și academiile militare.
Victoria lui Pirus. Într-un prim exercițiu de evaluare a evenimentelor legate de anexarea Crimeii la Rusia constatăm că, pe termen scurt Rusia a avut de câștigat. O analiză proiectată în viitor nu exclude însă ipoteza, că euforia rușilor legată de anexarea Crimeii este una de moment, iar victoria – una pirică. Pe termen lung Rusia va avea de pierdut. În primul rând, au fost deteriorate pentru o lungă perioadă relațiile cu Ucraina. Or, vorba lui Zbigniew Brzezinski, Rusia fără Ucraina nu mai este un imperiu. Vor urma lovituri simțitoare asupra sistemului clădit de V. Putin. Avem și precedente. Să ne amintim cât de eficiente au fost loviturile, în primul rând, economice aplicate Uniunii Sovietice de către statele occidentale și SUA. Într-un timp incredibil de scurt un adevărat imperiu s-a prăbușit lamentabil. Chiar dacă, acum, primele sancțiuni ale Occidentului aplicate Rusiei par ridicole, vedem cum iau amploare și fără îndoială vor continua.
Țarcul politic autohton (foarte succint). În scurt timp după declarația parlamentului de la Chișinău în legătură cu situația din țara vecină Rusia anexează Crimeea. Pentru a restabili echilibrul geopolitic, la Chișinău este demis ministrul Apărării. Ambasadorul Ucrainei la Chișinău ne amintește că avem armate străine pe teritoriul nostru. Președintele Timofte vine la Președintele Băsescu. Se încearcă sensibilizarea europenilor și se fac promisiuni. Guvernul rus discută problema apărării rușilor din raioanele din stânga Nistrului. Președintele țării în calitatea sa de garant al ”suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării” afirmă că, nu se așteaptă la nimic bun, dar ne liniștește și speră că ”nu va fi mai rău decât acţiunile în privinţa Crimeii”. Să înțelegem că o anexare este o măsură suportabilă? Nasc și la Moldova președinți!
Un sondaj prevestește alternanța guvernării (schimbarea puterii politice) pe malul Bâcului. Leul buimăcit încearcă să se ridice, dar nu rezistă mult. Gubernatorul Băncii Naționale nu este de găsit. Euro și dolarul iarăși cresc. Avem și creșteri! Pe această notă optimistă punem punct.

Prohodul politic al „celor 7 pitici”

alba-ca-zapadaIeri a fost o zi neagră pentru „Partidul celor 7 pitici” înrudiţi cu trădarea.

De dimineaţă a fost dat publicităţii un sondaj de opinie, conform căruia acest partid ar avea aproape un 1% din preferinţele electorale şi tot cam un procent din cetăţenii Republicii Moldova ar avea o anumită încredere în liderului fugarilor împiedicaţi.

Însă cea mai mare şi mai crudă lovitură le-a fost dată acestora către seară, atunci când fostul prim ministru Ion Sturza, a declarat în cadrul unei emisiuni TV că nu vrea (şi nici nu a vrut vreodată) să preia conducerea lilipuţilor guvernanţi, spulberându-se astfel o mare minciună, hrănitoare şi dătătoare de speranţe deşarte de creştere politică.

Evident, nici nu putea să fie altfel, pentru că cetăţenii noştri, au înţeles demult şi fără echivoc ce este grâu şi ce este neghină în politicul moldovenesc, cine sunt adevăraţii luptători pentru valorile naţionale şi cine sunt (sau încearcă să fie) copii infidele de pe original, cine este gata să pună pieptul pe ambrazura expansionismului rusesc şi cine este gata în orice moment să se vândă pentru un blid de linte (verde).

După deziluzia primăvăratică, venită ca o lovitură de ciocan, mamiferele rozătoare (din familia muridelor, mai mari decât şoarecele şi cu cozi lungi, acoperite cu solzi în formă de inele), de pe „Corabia Minciunii” se vor împrăştia, în cel mult trei luni, care şi-ncotro, aruncându-se în hăurile întunecoase şi ruşinoase ale istoriei politicii moldoveneşti.

P.S. Gata cu piticii, revenim la balauri.

Sursa: munteanu.md

Moldova în PERICOL, sau joaca cu chibriturile

chibrituri

În ultimele luni Federaţia Rusă trimite pe alertă tot mai mulţi agenţi, cu precădere în zonele în care la moment au loc bătălii geopolitice, de importanţă strategică. Agenţii secreţi sunt plasaţi sub acoperire cu anumite sarcini, bine determinate, simplu de a colecta informaţii, sau de a destabiliza situaţia în zonele de dislocare, prin activităţi subversive. Un exemplu este referendumul secesionist din Crimeea, organizat duminica trecută, practică exportată insistent şi în Republica Moldova. Serviciile de inteligenţă americane, cele ale UE şi chiar cele ucrainene identifică şi neutralizează tot mai mulţi spioni ruşi! Iar în Moldova, reprezentând şi ea o zonă de bătălii strategice, unde mişună agentura rusă, autorităţile par a fi total dezinteresate! La noi de securitatea statului se pare că se interesează doar presa şi bloggerii, care reuşesc cu propriile resurse să depisteze şi să monitorizeze activitatea agenţilor. Să aibă oare puterea a patra moldovenească mai mult curaj şi măiestrie de investigaţie decât celelalte trei?! Nu prea cred să fie vorba doar de asta…

PutinDoar în ultimele două sptămâni am citit câteva ştiri, în care sunt prezentate investigaţii în privinţa activităţii pe teritoriul Republicii Moldova a unor exponenţi ai serviciilor secrete ale Federaţiei Ruse, care au desfăşurat acţiuni ostile statului nostru. Şi dacă într-un stat normal investigaţiile de aşa gen după publicare nu doar ar bulversa opinia publică, dar şi ar trezi reacţii serioase din partea autorităţilor, la MallDova serviciile de securitate şi poliţia dorm… cu somn de moarte! Borisov

Cum aşa, stimaţi înalţi demnitari de stat? Cum aşa, stimaţi ofiţeri ai organelor de drept ale acestui „stat”? Aţi admis şi admiteţi deliberat, ca pe teritoriul ţării să fie desfăşurate activităţi orientate spre suprimarea securităţii statului?! Oare cum un… oarecare director al Centrului de expertiză „Mera”, cetăţean al Rusiei, Serghei Borisov (în imaginea din dreapta), specialist în problematica federalizării şi regionalizării poate liber să se implice în treburile interne ale Republicii Moldova?! Acesta chiar poate face pe teritoriul ţării noastre, liber şi nestingherit, aşa-numite cercetări, implementând realizarea unor planuri ale Moscovei orientate spre dezmembrarea Republicii Moldova?! Cum un colaborator al Serviciului Federal de Securitate al Rusiei, sub acoperirea funcţiei de director al Centrului Tehnologiilor Politice „Politcontak”, Andrei Medvedev (în imaginea de mai jos, stânga) poate să desfăşoare colectare de informaţii şi activităţi de sprijinire a referendumurilor ilegale, simţindu-se în Moldova ca la el acasă? De ce nicio autoritate a „statului” nostru n-a reacţionat la declaraţia generalului FSB Leonid Reşetnikov (în imaginea de mai jos, dreapta), director al aşa-numitului Institut de Cercetări Strategice de la Moscova, privind perspectiva recunoaşterii de către Rusia a independenţei regiunii transnistrene şi acceptării acesteia în componenţa Federaţiei Ruse, după modelul Crimeei??? A cui este vina, că ţara noastră a devenit un fel de ogradă fără stăpân, cu porţile larg deschise pentru serviciile speciale ostile statului?

MedvedevPentru a răspunde la ultima întrebare şi pentru ca ţara să-şi cunoască „eroii”, vă propun să vedem împreună ce prevede legislaţia Republicii Moldova la capitolul dat:

1. Articolele 1 şi 7 ale Legii nr. 753 din 23.12.1999 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova prevăd că descoperirea, prevenirea acţiunilor de spionaj şi acţiunilor îndreptate spre subminarea sau lichidarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova este în competenţa Serviciului de Informaţii şi Securitate, organul specializat în domeniul asigurării securităţii de stat.

Deci, dacă mass-media deja a descoperit activitatea acestor „centre” ale Moscovei pe teritoriul ţării, SIS-ul a primit totul pe tavă, „mură-n gură” şi nici nu mai e necesar efortul ca el să mai caute! Urmează acum ca măcar într-al douăsprezecelea ceas SIS-ul să se implice, pentru ca activitatea cetăţenilor străini dubioşi să fie contracarată.

2. „Dacă” în faptele cetăţenilor ruşi menţionaţi se regăsesc componenţe de infracţiune ar trebuie să se implice şi Procuratura Generală. Art. 5 al Legii nr. 294 din 25.12.2008 cu privire la Procuratură prevede că Procuratura, în numele societăţii şi în interes public asigură aplicarea legii, apără ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţeanului, atunci când încălcarea acestora atrage sancţiune penală; conduce şi exercită urmărirea penală.Resetnikov

Însă dacă ne amintim ce constatasem în articolul precedent la acelaşi subiect, chemările la separatism şi justificarea separatismului în Republica Moldova NU constituie infracţiune! Deci, constatăm că procuratura, chiar dacă ar vrea nu prea are ce face cu aceşti indivizi! Asta deşi nici nu prea cred că vrea!

În această situaţie nu ne rămâne decât o singură soluţie:

3. Dacă ei prezintă măcar un oarecare pericol pentru ţara asta, de ce ei liber şi nestingherit intră şi ies când vor din Republia Moldova???

Legea Nr. 200 din 16.07.2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova oferă câteva soluţii viabile pentru a soluţiona impotenţa organelor de drept, dar care nu înţeleg de ce aşa şi nu sunt aplicate:

Articolul 8. Nepermiterea intrării în Republica Moldova din motiv că aceasta ar prezentă pericol pentru securitatea naţională. Această măsură ar fi trebuit să fie realizată în privinţa indivizilor dubioşi cu mult timp în urmă de Ministerul Afacerilor Interne, prin intermediul Poliţiei de Frontieră!

Şi/sau articolul 55. Declararea străinului persoană indezirabilă. Se dispune împotriva unui străin care a desfăşurat, desfăşoară ori în a cărui privinţă există indici temeinici că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională sau ordinea publică. Măsura se află în competenţa aceluiaşi Minister al Afacerilor Interne, prin intermediul Biroului Migraţie şi Azil! Ei bine, dacă Ucraina aplică activ ultima perioadă ambele pârghii legale enumerate mai sus împotriva cetăţenilor străini, bănuiţi de activităţi ostile şi colaborare cu serviciile speciale ruse, inclusiv din zona transnistreană, la Chişinău se… cască a ploaie!

tankAcum nu ne rămâne decât să ne scărpinăm la ceafă şi să încercăm să intuim ce e cu această tăcere suspectă şi pasivitate a MAI-ului. Ce e cert e că ceva e în neregulă acolo! Se pare că MAI-ul nostru brav, întreţinut din bugetul de stat, cu tot cu subdiviziuni specializate în misiuni speciale şi servicii operative, nu mai are deloc timp pentru o oarecare securitate a statului finanţator! Se pare că bravii generali, colonei (inclusiv cei recent avansaţi) şi maiori moldoveni sunt preocupaţi exclusiv de protejarea schemelor de corupţie şi a filierelor de contrabandă! Iar de altceva… nici timp nu mai e… şi nici dorinţă!

Sau putem cumva altfel înţelege situaţia în care unui grup de cetăţeni ai Federaţiei Ruse i se permite să vină nestingherit în Republica Moldova şi să desfăşoare acţiuni în dauna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale şi a securităţii de stat?! Chişinăul se joacă cu chibriturile, or aici nu e vorba doar de organizarea referendumurilor. Vă asigur, e vorba de întregul pachet: şi spionaj, şi organizarea din numele unui stat străin a activităţilor subversive, ostile Republicii Moldova, situaţii pe care le-am avut anterior şi în 2005, şi în 2009! Asta dacă am evita diplomatic expresii mai tari, dar poate care ar exprima mult mai bine realitatea: ATAC şi AGRESIUNE! Nu e un mare secret că după venirea şi tatonarea terenului de către consultanţii-spioni ruşi, de obicei vin şi… tancurile acestora! Dacă încă sunteţi sceptici, priviţi peste gard, în Ucraina!

Sursa: balacci.wordpress.com

Vladimir Putin NU SE OPREȘTE la Crimeea // El a declarat: Kievul este mama orașelor rusești

putin 22

În cadrul discursului susținut în fața Consiliului Federației Ruse, președintele Vladimir Putin a declarat:

(…) Știau foarte bine că sunt milioane de ruși în Crimeea și Ucraina. Nu s-au gândit la consecințe. Rusia nu renunță la ei. Trebuie să acceptăm acest lucru – avem interese naționale, ca orice altă națiune și acestea trebuie respectate. Apreciem acțiunile țărilor care au respectat deciziile noastre – acțiunile Chinei, vreau să mulțumesc conducătorilor lor, și celor din India.

Kievul este mama orașelor rusești. Rusia antică are rădăcini și nu putem trăi cu asta – milioane de ruși trăiesc în Ucraina și trebuie să le apărăm drepturile. Vrem să avem cooperare cu Ucraina, să fie un stat partener puternic și cred în succesul lor, în ciuda tuturor faptelor, dar depinde de ucraineni, dacă vor să restabilească pacea la ei acasă.

Mai multe detalii, aici.

(preluare evz.ro)