Zilele astea toată crema analitică moldavă, excepție făcând unii dintre cei ce-l slujesc pe Plahotniuc, lovesc în Ghimpu cu o plăcere animalică. E Ghimpu vinovat de toate relele din Moldova. S-a uitat de crimele lui Plahotniuc și de contrabanda lui Filat. Zănaticul Ghimpu e ușor de atacat. Să dai în Ghimpu nu e nici pe departe atât de periculos precum ai spune ceva de rău de Filat sau Plahotniuc.

Am scris și am vorbit și eu de Ghimpu de câteva ori. Așa cum l-am lăudat atunci când a luat atitudine în legătura cu soldații trimiși la parada de la Moscova sau în legătura cu declararea zilei de 28 iunie drept una de doliu național, l-am criticat pentru bădărănia crasă de care a dat dovadă de atâtea ori, dar și pentru cârdășia cu Plahotniuc.

Ghimpu plătește pentru cârdășia cu Plahotniuc

Cu siguranță, Ghimpu are o grămadă de păcate. Pentru mine, cel mai mare păcat al lui Ghimpu este cârdășia pe care acesta a făcut-o cu Plahotniuc în ultimii ani. Spre deosebire de mulți alții, nu cred că Ghimpu a primit bani de la Plahotniuc pentru a se comporta în acest fel. La mijloc sunt mai degrabă frustrările pe care Ghimpu le-a trăit în raport cu Filat. Faptul că Filat a reușit să încropească rapid un partid care să ajungă la 30% din preferințele electoratului, au făcut din Ghimpu, un om care are un temperament instabil, să trăiască o invidie enormă față de liderul PLDM. De aici și Președintele PL a lovit de fiecare dată cu o duritate care sărea în ochi în PLDM, menajându-l în schimb pe Plahotniuc. Probabil Ghimpu a sperat că lucrând în tandem cu cel numit Al Capone de Grozești, va reuși să distrugă din popularitatea PLDM și să crească simpatiile față de PL. Nefiind nici pe departe un om prea chibzuit, Ghimpu a și fost ușor de atras în această capcană de către Plahotniuc. Au semnat un tratat virtual de neagresiune, îndreptându-și tirul către PLDM. Doar că acțiunile lui Plahotniuc au trezit o reacție de adversitate extraordinară în societate, astăzi acesta fiind cel mai dezagreabil politician de pe malurile Bîcului.

Făcând front comun cu Prim-vicele PD, Ghimpu și-a atras și el o bună parte din adversitatea electoratului, stând în sondaje aproape la fel de prost precum Plahotniuc. Tragedia din ”Pădurea Domnească” a reprezentat practic picătura care a umplut paharul. Ghimpu, în loc să aibă o reacție lucidă și adecvată, a stat la băi prin România, ca mai apoi să-i apere pe Zubco, Pleșca și ceilalți oameni ai lui Plahotniuc cu strășnicie. Electoratul PL-ului, unul profund pro-românesc și pro-european a fost de-a dreptul bulversat văzând comportamentul liderului PL, care în loc să ceară pedepsirea vinovaților, îi apăra cu sfințenie.

De ce e ușor de lovit în Ghimpu

Pe Ghimpu l-au atacat toți cei cărora nu le-a fost lene. Începând cu adversarii săi firești, PCRM, continuând cu cei aflați în solda lui Filat și încheind chiar cu ai lui Plahotniuc. Pentru că și Plahotniuc a avut grijă să-l ”readucă în albie” pe Ghimpu, când acesta o lua ”razna”. Să nu uităm de descinderile CNA la Primărie imediat după ce Chirtoacă a spus că Plahotniuc stă în spatele furtului insulelor de ”La Izvor”.

Spre deosebire de Filat sau Plahotniuc, Ghimpu e mult mai ușor de atacat. Pentru că Ghimpu nu are presă care să-l apere, Ghimpu nu are Procuratură sau CNA, nu are poliție, FISC sau vamă. Ghimpu nu are nici armate de mercenari gata să anihileze fizic pe oricine s-ar lega de șeful lor. Orice poate face Ghimpu e să se stropșească precum un bezmetic la presă. Să arunce microfoane și să lanseze amenințări lipsite de orice substanță. După cum am mai spus-o și altă dată, Ghimpu seamănă mai degrabă cu un copil mic, foarte supărat când i-ai luat jucăria, dar căruia îi trece rapid dacă-i dai o bombonică.

De ce reformatorii pleacă doar din PL, nu și din PD sau PLDM

În aceeași ordine de idei se include și plecarea acelor auto-intitulați reformatori din PL. Nu vreau să mai amintesc că reformatorii ăștia până ieri îl apărau cu o violență ieșită din comun pe Ghimpu, ca astăzi să-l facă dictator și cum le mai vine la gură. Am spus-o și eu în nenumărate rânduri că Ghimpu nu poate fi lider al unui partid, că e bădăran și e total lipsit de luciditate. Dar să spui că Ghimpu e mai puțin dictator decât Filat sau Plahotniuc ar fi o aberație. Pentru că asta fac reformatorii PL. Pleaca de la Ghimpu pentru a vota o alianță a lui Plahotniuc și Filat.

Crede cineva că e mai mult democrație în interiorul PLDM sau PD, decât în PL? Își permite cineva în PLDM sau PD să facă altceva decât decid Filat și Plahotniuc? Bunăoară, erau câțiva deputați PD care nu doreau să voteze moțiunea împotriva lui Filat. Ce s-a întâmplat în ziua votării moțiunii?

Ați văzut voi vreodată vreun deputat PLDM să ia atitudine față de acțiunile de corupție de la Vamă, FISC sau MAI?

Ghimpu e mic copil față de Plahotniuc sau Filat

Nu dom’le, nimic! Tocmai în partidul cu lider dictator s-au revoltat 7 deputați. Vă puteți închipui ce se întâmpla dacă cei 3-4 deputați PD, care nu sunt aduși acolo de Plahotniuc, s-ar fi revoltat? Grele zile ar fi avut. Dacă le-ar mai fi avut.

Am scris acest articol nu pentru a-l apăra pe Ghimpu. Mihai Ghimpu nu are ce căuta în fruntea unui partid politic. E un caracter coleric și cred că nu are nici cel mai bun IQ din politica moldovenească. Faptele sale, mai ales cele din ultima vreme, demonstrează și că nu e de ajuns să fii unionist pentru a te face plăcut printre oameni. Mai ales atunci când ești prieten cu Plahotniuc.

Nu am scris acest articol pentru a-i judeca pe cei 7 reformatori din PL. Probabil oamenii au avut și motive sincere să facă acest pas. E treaba lor. Doar că e ciudat că abia acum s-au trezit.

În schimb, am scris acest articol pentru că mi-e greață de toată șleahta de așa-ziși analiști care bat în Ghimpu când vor, unde vor și cum vor, dar încep a vorbi cu un sfert de gură atunci când vine vorba de Filat și în special Plahotniuc.

În Moldova marea problemă nu e Ghimpu. Ghimpu poate fi criticat de presă, judecat de electorat și părăsit de membrii de partid. Marile probleme, la ora actuală, sunt Plahotniuc și Filat. Iată curajoși sunt cei ce vorbesc de fărădelegile lui Plahotniuc și Filat, nu de bădărănia lui Ghimpu. Inteligenți sunt cei care văd cinismul lui Filat și diversiunile lui Plahotniuc, nu cei ce judecă limbajul grobian al lui Ghimpu. Curajoși și sinceri ar fi cei ce-i părăsesc pe Filat sau Plahotniuc, nu cei ce o fac pe reformatorii pe lângă Ghimpu.

Alex Cozer

Nu-mi stă-n fire să-l ţintesc, fie şi cu peniţa, pe unul care a căzut. Dimpotrivă, prima mea pornire instinctivă e să-i întind o mână ca să-l ajut să se scoale.

Mi-e milă de perdanţi. De aceea, până şi pe Voronin, după ce a pierdut puterea, l-am luat în cătarea armei jurnalistice doar arareori, chit că merita, recunosc, o atenţie mai mare.

Îmi pare foarte rău şi de Mihai Ghimpu, şi de PL, cel mai curat, mai sărac şi mai idealist partid în 2007, când aproape toată suflarea democratică, românească şi proeuropeană s-a reunit sub stindardul lui Dorin Chirtoacă pentru a reface opoziţia anticomunistă, distrusă de Roşca. Regret involuţia ulterioară a acestui partid care, ajuns astăzi în pragul dezbinării, riscă să degenereze dintr-o supernovă strălucitoare într-o pitică albă în plin colaps gravitaţional.

Mihai Ghimpu dă vina pentru dezintegrarea formaţiunii pe Filat, pe Lucinsci, pe FSB ş.a.m.d. Politiceşte vorbind, el pică urât şi fără demnitate, numărând în cel mai ruşinos mod cu putinţă muştele din tolba lui Gheorghe Şalaru, briliantele de la gâtul Anei Guţu, paharele din mâna lui Vadim Vacarciuc şi pomenile din sertarele postului de radio Vocea Basarabiei.

Nici nu-şi dă seamă că ponegrindu-i pe alţii, se autodesfiinţează. Pentru că dacă e să-i dăm crezare, rezultă că Mihai Ghimpu, singur şi nesilit de nimeni, şi-a făcut o echipă de profitori, ademeniţi, cu sinecuri şi ciolane, pe principiul lui La Fontaine „orice linguşitor trăieşte pe cheltuiala cui îl ascultă”.

Această calomniere abjectă a colegilor de partid aminteşte de răzbunările publice ale lui Iurie Roşca care îşi vărsa, prin ziare şi de la TV, dejecţiile în capul camarazilor săi care la un moment îi întorceau spatele.

De altfel, similitudinile dintre cei doi, odinioară aproape imperceptibile, de la o vreme s-ar în ochii. Iată 10 dintre cele mai izbitoare asemănări care îl transformă pe Ghimpu într-o clonă caricaturală a lui Roşca.

1.Ghimpu a impus în partid un stil autoritar, intolerant şi grosolan de administrare care exclude orice dezbatere liberă în procesul decizional. Anume în această atmosferă înăbuşitoare, prin acumularea de neînţelegeri şi tensiuni, a pornit reacţia în lanţ în PL, soldată că explozia de vineri.

2.Ghimpu a pus umărul la debarcarea guvernului Filat în 2013 după calapodul demiterii guvernului Sturza în 1999 exact în preajma luării unor decizii istorice pentru viitorul european al Republicii Moldova. Este adevărat că PL n-a votat moţiunea de cenzură. Dar tot atât de adevărat este şi faptul că liderul liberal a cerut demisia premierului, ceea ce înseamnă acelaşi lucru – căderea guvernului.

3.Ghimpu justifică destituirea guvernului proeuropean prin presupuse acte de corupţie. Aceleaşi motive le-a invocat şi Roşca în 1999. „Mai bine comunist decât corupt”, zicea el.

4.Ghimpu îşi taxează oponenţii drept agenţi ai Rusiei sau ai FSB-lui. Aceasta era şi arma preferată a lui Roşca din care îşi mitralia adversarii. Şi asta în timp ce el însuşi, prin acţiunile sale, dădea apă la moara Rusiei.

5.Ghimpu a ignorat poziţia partenerilor occidentali şi a autorităţilor de la Bucureşti care au sugerat mai întâi să nu fie dat jos guvernul Filat, iar mai apoi au cerut constituirea AIE-3. Exact astfel Roşca în 1999 a scuipat pe rugăminţile ambasadorului american, ale emisarilor europeni şi ale preşedintelui României, Emil Constantinescu, care îi cereau să nu demită guvernul Sturza.

6. În ciuda românismului său declarat, Ghimpu a pus România într-o situaţie jenantă pe plan internaţional, atunci când a declarat, din postura de vicepreşedinte interimar, că acordul moldo-român ar fi neconstituţional, fapt ce a obligat diplomaţia germană, franceză şi cea americană să intervină pentru a-i dezavua afirmaţiile şi a demonstra că documentul semnat de Bucureşti şi Chişinău este perfect legal. Astfel, cu voie sau fără voie, liderul PL a urmat exemplul lui Roşca care, în a doua jumătate a anilor 90, sfidând Bucureştiul, n-a permis deşeurilor nucleare de la Cernavoda să tranziteze teritoriul Republicii Moldova.

7.Ca şi Roşca, Ghimpu, prin unele afirmaţii necugetate, alimentează euroscepticismul. Atâta doar că cel dintâi ne speria că integrarea europeană ne poate submina morala, iar cel de-al doilea ne avertizează că aderarea la UE este în măsură să ne distrugă agricultura.

8.Aidoma lui Roşca, Ghimpu şi-a făcut o obsesie din partenerii de la guvernare sau din tabăra democratică, luptând împotriva lor cu o încrâncenare demnă de o cauză mai bună.

9. Ghimpu îl imită pe Roşca şi în ce priveşte răutatea penibilă cu care atacă presa, ameninţând constant jurnaliştii cu pedepse şi procese de judecată.

10.Deşi etalează o retorică antisovietică şi antiimperialistă, Gimpu, la fel ca Roşca, prin abordările sale deşucheate, aduce de fapt Rusia, autoritaristă şi revanşardă, la noi acasă. Legea răspunderii penale pentru calomnie, bunăoară, pe care liderul liberal a anunţat că vrea să o reintroducă, este o hachiţă enkavedistă, fiind deja eliminată din legislaţia statelor fostului bloc sovietic. Singura ţară care a reintrodus-o recent este Rusia lui Putin, stârnind protestele SUA şi Uniunii Europene.

Majoritatea aderenţilor PL sunt foşti simpatizanţi sau chiar membri ai Frontului Popular care au fugit de Roşca ca de ciumă. Este limpede că ei sunt contrariaţi de reîncarnarea acestuia în Ghimpu.

Până la proba contrarie, noi nu-l acuzăm pe liderul PL, aşa cum face el, de trădare şi nu afirmăm că s-ar afla în solda Moscovei. Mihai Ghimpu calcă prin străchini mai curând din ignoranţă şi inconştienţă decât din rea-credinţă. Dar asta nu salvează situaţia. In mintea strâmba si lucrul drept se strâmbă.

Petru Bogatu

În memoria lui Valeriu Boboc…

Ieri, pe 7 aprilie 2013, Valeriu Boboc a mai primit o palmă post-mortem și, alături de el, toți cei care au ieșit în stradă în revolta anti-comunistă din 7 aprilie 2009. Sună dur, dar e adevărat. O palmă de la toți cei care… se presupune că l-au votat pe Vladimir Voronin și pe fiul acestuia, Oleg, într-un top comandat de Publika TV, un post de televiziune apărut la Chișinău – culmea ironiei – pe 7 aprilie 2010, un an mai târziu după răscoala tinerilor din 2009, sătui de comunism în varianta lui locală, impusă şi dirijată de clanul Voronin.

Dacă am fi trăit într-un stat normal, Vladimir Voronin ar fi fost demult cercetat sau cel puțin chemat și purtat prin instanțe pentru a da explicații în legătură cu moartea sau maltratarea tinerilor de pe 7 aprilie 2009. La fel și fiul său – Oleg Voronin, îmbogățit pe spinarea noastră sau a celor plecaţi la muncă peste hotare, inclusiv a celor care, repet, se presupune că ar fi votat pentru el în topul cu pricina. Dacă am fi trăit într-o țară cu oameni cu memoria ceva mai lungă, fiul comunistului Voronin ar fi fost cel puțin refugiat prin fundul Rusiei pe undeva și nu ne-ar zâmbi sfidător de pe poza de învingător. Așa ceva, adică „amnistierea” din oficiu a celor corupţi, în statele europene nu s-ar fi putut imagina– vezi recentul caz din România sau cel din Franţa. Mă întreb, oare, câți dintre „votanții” afaceristului și internauți de pe siteul acelei televiziuni cunosc detalii despre afacerile „șomerului” Voronin Jr.? Ieri era declarat şomer de tatăl său, azi este „primul afacerist al ţării”!

Privind la ce se întâmplă în republica noastră, mă întreb: oare ce spune inima tinerilor care, pe 7 aprilie, au ieșit cu sufletul şi gândurile curate în PMAN, sătui de dictatura cripto -comunistă? Oare ce spun cei cărora le-au fost rupte oasele şi învineţite trupurile prin beciurile securisto-comuniste ale lui Voronin, îmbibate şi astăzi cu sângele celor revoltați?

Și oare de ce în topul de la Publika TV nu a existat secțiunea „Martirii noştri”, unde putea fi inclus și Valeriu Boboc? Nu m-ar fi mirat însă dacă, la această rubrică, alături de chipul volubil, plesnind de sănătate al lui Oleg Voronin, ar fi fost cel al lui Valeriu Boboc, cu privirea tristă și îngândurată.

Moldovenii sunt mereu… surprinzători. Dar de fapt, nu au nicio scuză…

Noapte bună, stimaţi telespectatori!

Moldova, ai… ceea ce meriţi!

Stela Popa