Curtea Constituțională: LIMBA DE STAT este LIMBA ROMÂNĂ

Untitled 3
sursa foto: captură privesc.eu

Curtea Constituțională a decis că Declarația de Independență face corp comun cu Constituția. Dacă sunt divergențe, textul Declarației de Independență prevalează. Prin urmare, denumirea constituțională a limbii de stat este LIMBA ROMÂNĂ.

Deputații Ana Guțu (PLR) și Valeriu Munteanu (PL) au cerut judecătorilor Instanței supreme să se pronunțe asupra denumirii limbii stat, respectiv asupra denumirii corecte a acesteia – limba română sau limba moldovenească.

Denumirea limbii de stat este menționată în art. 13 al Constituției Republicii Moldova, care precizează la paragraful (1): Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionînd pe baza grafiei latine.

Evoluția denumirii limbii de stat și disputele la această temă sunt evidențiate de o lucrare scrisă de academicianul Mihai Cimpoi și de doctorul habilitat în filiologie Vasile Bahnaru, lucrare preluată din timpul.md. Redăm mai jos pasaje din această lucrare

Legislaţia lingvistică, adoptată la 31 august 1989 de către fostul Soviet Suprem al fostei RSSM, a avut un impact pozitiv în primii ani de existenţă a Republicii Moldova, întrucât s-a revenit la grafia firească a limbii române, alfabetul latin, iar în instituţiile de stat a început să fie utilizată limba română, fiind totodată traduse, elaborate, preluate şi adaptate standarde, instrucţiuni, note naţionale, formulare, etichete etc. În acelaşi timp, legislaţia lingvistică prevedea extinderea sferei de funcţionare a limbilor minorităţilor naţionale. În perioada ’89- ’93, pentru a înlesni implementarea legislaţiei lingvistice, Preşedinţia, Parlamentul şi Guvernul au întreprins mai multe acţiuni de importanţă majoră în această direcţie: au fost formate peste 2500 de grupe de învăţare a limbii române pentru alogloţi (din resurse bugetare), s-a înfiinţat Departamentul pentru Funcţionarea Limbilor; pe lângă Guvern a fost instituită o comisie permanentă care monitoriza modul de implementare a legislaţiei lingvistice pe teren şi, în fine, a fost creată o comisie de examinare a gradului de cunoaştere a limbii române de către alogloţi în vederea ocupării unor funcţii publice sau obţinerii cetăţeniei. Un rol deosebit pentru transpunerea în viaţă a legislaţiei lingvistice l-a avut şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova din 27 august 1991, care se impune, mai întâi, prin curaj civic, consecvenţă politică, cutezanţă naţională şi competenţă istorică, politică şi juridică. Totodată, această declarație este primul act oficial care denumește corect, din punct de vedere științific, limba vorbită de populația majoritară a Basarabiei: „Mişcarea democratică de eliberare naţională a populaţiei din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin legile şi hotărârile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991”. Deși în textul declarației nu se vorbește direct de apartenența majoritarilor basarabeni la națiunea română (din motive cunoscute la momentul redactării ei), totuși caracterul identitar românesc al basarabenilor rezultă din expresiile „spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”, „parte componentă a teritoriului istoric şi etnic al poporului nostru” etc. Aşa cum dictează practica internaţională, declaraţia de Independenţă urma să constituie fundamentul juridic şi politic al noii Constituţii. Iniţial, parlamentul din ’90 tocmai astfel intenţiona să procedeze, proiectul de Constituţie elaborat atunci inserând textul Declaraţiei de Independenţă în calitate de preambul al acesteia.

Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi-a expus în repetate rânduri opinia despre denumirea limbii vorbite în Republica Moldova. Aceasta a fost mediatizată în publicaţiile ştiinţifice ale Institutului şi în alte lucrări de specialitate. Avem în vedere, mai întâi de toate, „Răspuns la solicitarea Parlamentului Republicii Moldova privind istoria şi folosirea glotonimului «limbă moldovenească” (opinia specialiştilor-filologi ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei, aprobată la şedinţa lărgită a Prezidiului AŞM)”, „Declaraţia colectivului Institutului de Lingvistică al AŞM”, aprobată la 20 februarie 1996, cât şi „Declaraţia Adunării Generale Anuale a Academiei de Ştiinţe a Moldovei”, adoptată la 28 februarie 1996.

Leave a Reply