DEONTOLOGIA TRANSFERULUI. Jurnaliștii – carnea de tun a politicienilor

PREZENTARE
schimbările produse şi care urmează să se producă

 

După 7 aprilie 2009, transferurile din mass-media au curs gârlă. Odată cu venirea AIE la guvernare, s-a înrădăcinat o tradiţie. Înainte de fiecare sezon televizat, patronii televiziunilor au liber la transfer.  Ca în fotbal.

De cele mai multe ori, patronii sunt politicieni. Anume din această cauză migrarea jurnalistului de la un post TV la altul ridică anumite semne de întrebare şi discuţii nu numai în rândul presarilor ci şi în întreaga societate. De aceea, problema nu constă în faptul că jurnalistul îşi schimbă postul, ci în faptul că migrează de la un politician la altul.

Atunci când un inginer de la „Mercedes” pleacă la „BMW” sau un fotbalist se transferă de la „Milan” la „Inter”, ştirea este percepută ca un fapt divers. În presă nu se întâmplă la fel. Se ridică un mare tam-tam în momentul în care un jurnalist schimbă postul de televiziune.

Dacă posturile TV ar fi imparţiale şi neafiliate politic, problema moralităţii ar dispărea de la sine. Migrarea jurnaliştilor ar fi privită ca o chestie ce ţine strict de breaslă. Numai jurnaliştii s-ar da cu părerea, iar directorii televiziunilor s-ar lăuda unui altuia cu noile achiziţii pe la recepţiile organizate de ambasade. Asta pentru că jurnalistul ar profesa la fel de bine şi imparţial meseria în orice companie. Prioritatea jurnalistului ar fi profesionalismul şi în nici un caz servirea intereselor de partid ale şefului.

În Republica Moldova, problema însă persistă. Asta pentru că atunci când un jurnalist de top pleacă la o altă televiziune, acesta e catalogat „trădător”, „curvă” sau „oportunist”, pentru că ar fi “trădat” pentru un contract mai bun, nu interesele companiei al cărei angajat a fost, ci a partidului care ținea umbrela acelei televiziuni.

Jurnaliștii nu sunt de vină. Majoritatea lor nu au milioane şi nici măcar sute de mii. Anume din această cauză jurnaliștii nu au decât să accepte ofertele mai bune. Puţin sunt acei dintre ei care au reuşit să evadeze din capcana catalogării, acceptând job-uri în comunicare, graţie proiectelor europene şi americane implementate pe la ministere. Deşi sunt foarte foarte buni pe teren sau în redacţii, plecând din anumite motive de la o televiziune, se tem să accepte o ofertă  de la alt post tv pentru că ar putea intra în gura lumii.

În concluzie, anume politicienii, tot ei patronii TV, sunt cei care distrug principiile şi valorile jurnalismului clasic. Ei sunt cei din vina cărora jurnaliștii sunt catalogaţi „trădători”, „curve” şi “oportunişti”.

Leave a Reply