Reportaj // Aventurile unui jurnalist român în ZONA DE CONFLICT din Crimeea

FOTO REP
FOTO Mircea Barbu, Adevărul

Sub titlul REPORTAJ EXCLUSIV În prima linie cu trupele speciale loiale Moscovei, la graniţa Crimeei, jurnalistul român Mircea Barbu a publicat, pentru cotodianul Adevărul, un reportaj privind incursiunea pe care a făcut-o în zona de conflict din Crimeea. Vă propunem mai jos câteva pasaje din material.

Armyanks, un orăşel la circa două ore nord de capitala Crimeei, Simferopol. Patrule şi filtre de control împânzesc oraşul aflat la graniţa dintre peninsulă şi Ucraina continentală. În drumul spre această localitate am putut observa mai multe elicoptere militare ce zburau la altitudine foarte joasă, survolând drumurile de legătură între principalele oraşe.

Filtrul de control la care ajung prima dată nu e cel unde am fost reţinut acum câteva zile. Soldatul îmi face semn să opresc maşina şi pare la fel de mirat ca şi mine de întâlnirea noastră. Îi arăt un bilet scris în rusă ce explică cine sunt, că îl caut pe Rost, unul din colegii lui ce vorbeşte română. A-l căuta pe acest individ într-o zonă de conflict e ca şi cum ai căuta acul în carul cu… gloanţe.

Într-o româno-ruso-engleză înţeleg că filtrul pe care îl caut eu e undeva nord-vest de Armyanks, pe autostrada M17 ce leagă Simferopol de Odessa. Sar în maşină şi mă îndrept cu viteză spre acel punct. În câţiva kilometri zăresc peisaje familiare. Nu cu mult timp în urmă am trecut pe aici. E drept, mai năucit şi speriat de orele petrecute în clădirea forţelor paramilitare ruse. Acum sunt puţin mai calm şi ceva mai hotărât să dau de acest individ ce vorbeşte română. E ceva în privirea şi gesturile lui ce mă intrigă şi mă împing să cunosc mai mult despre motivele pentru care e aici, în aceste vremuri tulburi.

La coada lungă ce se formează înainte de filtru am timp să trag câteva cadre din maşină. Le salvez repede pe un card de memorie ce-l ascund în talpa bocancului. Şterg imaginile fix înainte ca soldatul mascat şi înarmat până în dinţi să se apropie de maşină. “Passport!” , latră din spatele cagulei. Îi arăt toate documentele şi nu-mi pot ascunde nervozitatea şi frustrarea că mi se întâmplă din nou acelaşi lucru ca acum cateva zile. Însă, de data aceasta biletul scris mă salvează. „Aaa, Rost! Da, da, pajalusta!”, şi îmi face semn să trag maşina pe dreapta. Nu sunt sigur că am trecut, dar cu siguranţă e un semn bun. Mă dau jos şi îl urmez. În tumultul momentului soldatul a uitat să mă percheziţioneze, aşa cum o fac de obicei în aceste zone. Trage o înjuratură şi începe să-mi cotrobăie prin buzunare şi geantă. Îmi reţine paşaportul şi telefonul. Cheile mi le returnează.

Reportajul integral îl puteți citi aici.

 

Leave a Reply