Tag Archives: bogatu

Bogatu: „Interesul lui Plahotniuc este să plece din funcţie”

bogatuDeclaraţiile făcute astăzi de premierul Vlad Filat demonstrează că PLDM a fost pus la zid, crede analistul politic Petru Bogatu.

Potrivit lui, situaţia creată în AIE începând cu 2010, odată cu intrarea în viaţa politică a lui Vlad Plahotniuc, nu avea cum să se termine cu un happy end. Mesajul transmis astăzi de Filat este că PLDM îl vrea în afara guvernării pe Plahotniuc

„Cred că Vlad Filat a făcut o manevră ingenioasă. El a dat peste cap acordul AIE, solicitând păstrarea majorităţii parlamentare. Acum, mingea este aruncată pe terenul PL şi PD care fie vor acţiona dur şi vor destrăma majoritatea parlamentară, fie vor accepta propunerea lui Filat pentru negocierea unui nou acord AIE.  Dacă nu se va negocia un nou acord, Guvernul Filat devine unul minoritar şi Vlad Filat poate face remanieri, eliminând miniştrii cu care nu mai vrea să lucreze”, a declarat Bogatu pentru UNION.

Analistul crede că liderul PLDM urmăreşte scopul de a elimina algoritmul politic pentru alte funcţii decât mandatele miniştrilor. Iar în ceea ce îl priveşte pe Plahotniuc, Bogatu crede că interesul lui Plahotniuc este să plece din funcţia pe care o deţine.

Sincope în dialogul moldo-român: întâmplătoare sau nu?

bogatu

Azi la Chişinău, precum se ştie, urma să sosească preşedintele României Traian Băsescu. Voiajul său a fost amânat in extremis din motive medicale serioase. Cu toate acestea, se creează impresia că dialogul moldo-român a suferit o sincopă. De ce?

Câteva semne de întrebare

Potrivit unui comunicat al Administraţiei Prezidenţiale de la Chişinău, vizita oficiala înRepublica Moldova a şefului statului român, care urma să aibă loc la 1 februarie, va fi reprogramată pentru o dată ulterioară, ca urmare a stării de sănătate a preşedintelui Republicii Moldova. Nicolae Timofti a suferit o colecistită acută şi a fost operat.

Totuşi contextul politic în care a fost amânată vizita ridică nişte semne de întrebare. Săptămâna trecută, a fost celebrată Ziua Unirii Principatelor. Ample solemnităţi, la care au luat parte fruntaşi de seamă ai vieţii politice, au avut loc în provinciile istorice ale ţării: Muntenia, Transilvania şi Moldova de dincolo de Prut. De ce nu şi în cea de dincoace?

De ce nu s-a întâlnit Filat cu Ponta?

Oricum, cu această ocazie, premierii Vlad Filat si Victor Ponta urmau să se întâlnească la Iaşi. Numai că şeful Guvernului de la Chişinău nu a mai ajuns la festivităţi şi a ratat întrevederea cu omologul său de la Bucureşti. Şi aici dialogul moldo-român a suportat o sincopă? De ce? Zice-se că din cauza agendei încărcate.

Nu neg faptul că primul-ministru al Republicii Moldova a fost peste măsură de ocupat săptămâna trecută. Scandalul din AIE, reformele din educaţie şi poliţie, ninsorile abundente, gripa sezonieră – toate acestea, dar şi multe altele, pesemne, îi dau dureri de cap lui Vlad Filat.

Nu-mi vine să cred, totuşi, că mulţimea de probleme, oricât de stringente ar fi ele, justifică neprezentarea la întrevederea cu Victor Ponta. Deunăzi, de exemplu, nici măcar sângeroasa răzmeriţă din Cairo nu l-a făcut pe preşedintele Egiptului MohamedMursi să-şi amâne vizita sa în Etiopia.

Bănuiesc că evitarea festivităţilor de la Iaşi are o motivaţie electorală. Mă bate gândul că Filat nu a vrut să-şi creeze probleme cu acea parte a alegătorilor săi care încă nu este pregătită să perceapă adecvat mesajul deschide.mdist.

Unirea Principatelor, Istoria Românilor şi Integrarea europeană

Concomitent, fără a pune la îndoială faptul că preşedintele Nicolae Timofti s-a simţit rău, am impresia că atmosfera vizitei pe care Traian Băsescu nu a mai întreprins-o la Chişinău, a fost otrăvită de declaraţiile necugetate ale lui Marian Lupu la Comrat. Atacul preşedintelui Parlamentului de la Chişinău asupra „istoriei statului vecin”, cu puţin timp înainte de sosirea programată a preşedintelui român, n-avea cum să cadă bine la Bucureşti.

Nu este exclus ca oficialităţilor moldovene să li se pară minore astfel de hachiţe politicianiste. Punând totul pe seama conjuncturii electorale, ele speră, probabil, să fie înţelese la Bucureşti.

Fireşte că Timofti, Filat, Lupu şi Ghimpu sunt trataţi cu maximă indulgenţă de România. Numai să nu sară peste cal, totuşi. Nu de alta,  dar favoarea excepţională pe care o face azi Bruxellesul, oferindu-i Chişinăului perspective europene clare, se datorează şi Unirii Principatelor.

Dacă nu ar fi Moldova un sinonim al României, şansele ei de a se înregimenta în UE ar fi astăzi mult mai mici.

Diacov se dă la o parte, PD se rupe?

bogatu

Atenţie la Diacov. El se comportă aşa cum nu l-am văzut niciodată. De parcă e un actor secundar care urmează să facă doar figuraţie undeva în adâncimea scenei fără să scoată o vorbă. Tăcerea lui neobişnuită s-ar putea să fie mai grăitoare în teatrul nostru politic decât toate replicile  protagoniştilor luate la un loc.

În silenzio stampa

Subsemnatul nu-şi doreşte, bineînţeles, nici fisurarea Partidului Democrat şi nici spargerea AIE. Pentru destinul european al Republicii Moldova, pentru stabilitatea şi liniştea societăţii, este bine să se menţină actualul statu-quo.

De aceea, nu m-aş apuca să fac lumină asupra unor zvonuri potrivit cărora între aripa Diacov, cu alte cuvinte, între garda veche, încă destul de influentă atât în centru, cât şi în filiale, pe de o parte, şi grupul neofiţilor aduşi de Lupu şi Plahotniuc, pe de alta, au apărut crăpături care se lăţesc, riscând să se constituie într-o prăpastie. În condiţiile noastre, şoaptele târgului, dincolo de faptul că adesea par simple baloane de săpun, nu de puţine ori se dovedesc a fi ordinare încercări  de intoxicare a presei şi clasei politice.

Însă de la un timp încoace, ies la suprafaţă o serie de semne care ridică anumite întrebări în legătură cu situaţia din PD. Dumitru Diacov, un politician volubil, cu reacţii prompte şi de multe ori ingenioase, de luni bune a intrat într-un fel de silenzio stampa. Este amintit, ce-i drept, uneori în presă. Dar ieşirile sale sunt circumspecte, sporadice şi lasă loc de interpretări.

A rupt tăcerea doar deunăzi, în urma conflictului de la şedinţa AIE, unde Vlad Filat şi Vlad Plahotniuc, potrivit unor martori oculari, mai nu s-au luat la bătaie. Diacov a calificat acest incident drept „cocoşism”.

Spre deosebire de alţi colegi de partid care s-au apucat să-l apere pe prim-vicepreşedintele Parlamentului şi să împroaşte cu noroi în prim-ministru, fostul lider PD a preferat o replică echidistantă, delicată, aproape părintească. Acest gest rezervat, imparţialitatea lui vădită, coroborate cu o tăcere de durată, mi se par simptomatice.

Distanţă de precauţie faţă de Lupu şi Plahotniuc?

Anterior, înainte de izbucnirea „scandalului Zubco”, destui fruntaşi ai democraţilor, fără a ieşi la rampă, se arătau contrariaţi de acţiunile jenante şi adesea duplicitare ale lui Lupu şi Plahotniuc. Încă de pe vremea negocierilor de tristă amintire cu Narîşkin, dar şi mai apoi, când  liderul PD, prin escapadele sale dubioase la Moscova, încerca să dreagă busuiocul, ne parveneau informaţii din sursele cele mai înalte ale partidului că amatorismul de la vârf îi scoate pe mulţi din balamale.

Apoi au urmat ciudatele epistole populiste ale lui Plahotniuc adresate, peste capul lui Lupu, direct electoratului în care era anunţată reformarea formaţiunii. Acestea au creat impresia că oligarhul vrea să substituie, cu puterea banului, întreaga conducere colectivă. Până la urmă, muntele reformei trâmbiţate a născut un şoarece.

Ca să nu mai vorbesc de secretomania şi centralizarea excesivă instaurate odată cu venirea lui Vlad Plahotniuc. Fără el, dacă e să dăm crezare ex-vicepreşedintelui PD, Oazu Nantoi, în PD exista o atmosferă degajată, democratică şi o dezbatere liberă la toate nivelurile. Noii conducători au întors placa şi, în consecinţă, mulţi au plecat. S-a retras şi Oazu Nantoi.

Toate acestea vin să confirme indirect informaţiile potrivit cărora Diacov şi-ar fi luat în PD distanţa de precauţie faţă de Vlad Plahotniuc. Dar, într-un fel, şi faţă de Marian Lupu, care pare să fie dependent de primul său adjunct. Experimentat şi abil, fostul lider PD nu are cum să nu-şi dea seama că lipsa de reacţie rapidă la conspiraţia lui Zubco miroase a complicitate şi poate dăuna formaţiunii politice în viitoarele alegeri.

Plin de bani, dar stagnează

N-aş vrea să fiu înţeles greşit. Diacov nu-i uşă de biserică. Actuala faţă a partidului nu s-a pictat fără el.

Ex-preşedintele PD a cooperat, după toate probabilităţile, cu Plahotniuc încă sub comunişti, fapt care i-a conferit PD-lui o anumită siguranţă  financiară. Ambii au contribuit decisiv, pe cât se pare, la aducerea lui  Lupu, ceea ce le-a permis democraţilor să intre în Parlament în urma alegerilor parlamentare din iulie 2009 cu un rezultat bun şi să pună astfel umărul la debarcarea lui Voronin.

Totuşi ieşirea din culise şi urcarea în prim-plan a unui om de afaceri foarte controversat, care colaborase în obscuritate cu regimul comunist,  au adus PD-lui din start prejudicii de imagine. Partidul s-a umplut de bani, dar a fost condamnat la stagnare. Gafele copilăroase comise cu duiumul de Plahotniuc n-au făcut decât să complice şi mai mult lucrurile.

Toate acestea, pesemne, îl obligă pe Diacov să dea dovadă astăzi de maximă reţinere. Rămâne de văzut dacă are idei şi puteri pentru a redresa situaţia şi a revigora astfel majoritatea proeuropeană din Parlament.

Petru Bogatu

Petru Bogatu: De ce Plahotniuc vrea un procuror partinic?

bogatu

Propunerea lui Vlad Plahotniuc ca procurorul general, preşedintele Curții de Conturi și președintele Comisiei Electorale Centrale să fie numiți de opoziție doar în aparenţă  este plină de fair-play. În realitate, la mijloc e o scamatorie politicianistă. O hachiţă legislativă. Şi o prosteală ordinară.

Ce funcţii poate primi opoziţia?

La prima vedere, iniţiativa lui Plahotniuc sună frumos şi democratic: nişte funcţii-cheie ale sistemului politic să fie lăsate la cheremul opoziţiei. Unele instituţii media, în grabă sau din inconştienţă, probabil, s-au apucat deja să analizeze cu o alură serioasă când ar putea fi pusă în aplicare această idee generoasă: mâine, poimâine, la anul sau în cincinalul viitor.

De bună seamă, în democraţiile avansate mai multe posturi importante sunt oferite din oficiu opoziţiei. Dar aceste demnităţi sunt preponderent din domeniile puterii legislative, apărării şi serviciilor secrete.

În unele state vest-europene, de exemplu, preşedintele parlamentului şi majoritatea şefilor de comisii legislative reprezintă opoziţia. În SUA, preşedintele democrat Barack Obama l-a numit recent ministru al Apărării pe fostul senator republican Chuck Hagel. Dincolo de Prut, Serviciul Român de Informaţii este condus de George Maior care, în momentul desemnării sale în această funcţie, reprezenta PSD, partid aflat atunci în opoziţie.

Procurorii trebuie să fie neangajaţi politic

Cu totul altfel stau lucrurile cu funcţiile înalte din sistemul judecătoresc sau cel electoral. Regula jocului democratic impune riguros scoaterea acestora de sub orice ingerinţă politică.

De aceea, potrivit tradiţiei europene, procedura de desemnare a procurorului general este complexă, antrenând mai mulţi factori discreţionari care reprezintă deopotrivă justiţia şi politicul. Candidaţii, de regulă, sunt selectaţi sau, cel puţin, aprobaţi prin concurs de o instituţie judecătorească. La fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte comisiile electorale.

În România, bunăoară, există o procedură, agreată de Comisia Europeană, potrivit căreia Ministerul Justiţiei propune candidaturile, în urma unui concurs naţional, CSM avizează şi preşedintele semnează decretul de numire a procurorului general şi a şefului Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

În alte state din UE, aceştia sunt propuşi de Magistratură ca apoi să fie votaţi în Parlament. Oricum, în toate cazurile se organizează concursuri transparente menite să asigure selectarea unor candidaţi competenţi şi neangajaţi politic.

Procuratura de tip Vîşinski trebuie distrusă

Privită din acest unghi, iniţiativa lui Plahotniuc e o fandoseală  mizerabilă care ascunde un truc ieftin menit să menţină controlul partinic asupra procuraturii. Şi nu contează că funcţia va aparţine unui alt partid decât cel din care face parte prim-vicepreşedintele Parlamentului. Angajarea politică pe faţă a procurorului va slăbi instituţia şi va deschide calea pentru imixtiunea politicienilor cu pârghii reale în stat.

Deloc întâmplător, iniţiativa legislativă a lui Vlad Plahotniuc nu spune un cuvânt despre modernizarea şi reformarea procuraturii pe principii europene. E clar ca bună ziua de ce evită el acest subiect. Şi de ce Parlamentul a tergiversat până acum restructurarea procuraturii. Includerea acesteia într-un  sistem judecătoresc, reorganizat la rândul său pe modelul european, i-ar asigura independenţa şi ar exclude imixtiunea politică directă.

Procuratura actuală, croită de Stalin pentru Vîşinski, care funcţionează ca o măciucă în mâinile partidului, trebuie distrusă. Iar iniţiativa lui Plahotniuc nu face decât să dovedească o dată în plus intenţiile sale necurate.